1. Mă-ncred în bunătatea Ta
şi-n îndurarea Ta cea mare,
ce-a mântuit viaţa mea,
Părinte Drag, din grea pierzare!
R: Cu veselie-Ţi cânt și-Ți cânt,
căci Tu-mi dai ochilor lumină,
credinţă-mi dai, și har și-avânt,
și-o inimă de pace plină!
2. Când sufletul de griji mi-e plin,
și întristarea mă apasă,
la Tronul Tău de har eu vin,
iar Tu-mi faci inima voioasă!
3. Când greu necaz m-a copleșit,
întunecând a zilei zare,
al bucuriei răsărit
mi-ești Tu, ce-mi torni în duh cântare!
4. Atâta bine mi-ai făcut,
atâta har mi-ai dat, Părinte,
că sufletul mi l-ai umplut
cu Tine, Dragoste fierbinte!
I: volumul 1, cântarea 392